Archive for Aprilie, 2005

Larma, tam-tamul şi rumoarea

Vineri, Aprilie 29th, 2005



    Încă un citat din editorialul
scris de Doina Ioanid în Observator Cultural nr.5 despre pierderea
autenticităţii artistului prin atacarea „pieţei“ în grup: „Această percepţie
globală, nediferenţiată, nu are nimic de-a face cu spiritul critic, cu talentul
şi originalitatea. Larma, tam-tamul şi rumoarea au înlocuit vocile puternice şi
distincte“.

    Cînd am citit aceste rînduri, primul
gînd al meu a fost „da, dom’le, aşa e văzut SF-ul din afară, luat cu toptanul,
la grămadă! Cine să mai vadă copacii, cînd toată lumea se uită doar la pădure?“

    Sigla SF pusă pe o carte are
rolul de a atrage pasionaţii genului. Dar… că e şi un „dar“ (şi nu ca sinonim
al cadoului!): aceeaşi siglă îndepărtează cititorul de „literatură serioasă“.
Cine să-i spună lui, acestui cititor, că „Această percepţie globală,
nediferenţiată“ etc.? Cum poţi lupta contra prejudecăţilor – unele
îndreptăţite, avînd în vedere mormanul de maculatură vîndută drept SF? Veţi
spune (sper că o veţi spune, măcar unii) că mormanul de maculatură din
mainstream, cel puţin cantitativ, e mult mai mare. Şi totuşi… de ce nu se
face disticţia? Să fie oare de vină schematismul general al cărţilor SF? Lipsa
personajelor puternice? Aventura de dragul aventurii? Aventuri şi minciuni bine
ticluite scot şi alţii pe piaţă (dacă e să ne gîndim doar la Codul lui da
Vinci, bine vîndut peste tot în lume – peste 15 milioane de exemplare! -, bine
vîndut şi la noi).

    Dar poate că e vorba de altceva,
de nivelul receptării. Că una e publicul cititor şi alta e critica literară
profesionistă, nu?

    Am mai multă încredere în
„spiritul critic“ al cititorului. Cred că el reuşeşte mult mai bine să lase la
o parte „larma, tam-tamul şi rumoarea“ şi să găsească adevăratele voci
scriitoriceşti. Adeseori criticii de meserie nu rezistă tentaţiei
teoretizărilor, rămînînd încremeniţi în proiecte generaţioniste sau de grup.
Cititorul obişnuit citeşte doar cărţi. Şi, la urma urmei, cărţile contează, nu?
Din cărţi se compune Opera…


(publicat în Literatura şi artele imaginarului, 9.04.2005)



  • Share/Bookmark

Observator Cultural nr.9-10

Joi, Aprilie 28th, 2005

    În
Observator Cultural nr. 9-10 de azi, la rubrica FANTASY&SCIENCE
FICTION: “Lumi după lumi” – despre volumul “supra-Vieţuitorii” de
Ana-Veronica Mircea, apărut la www.cartea.info (de unde se poate şi
descărca gratuit).

  • Share/Bookmark

Madia de două bilete jumate

Luni, Aprilie 11th, 2005

    Azi, la librăria de la Muzeul literaturii, am găsit Madia Mangalena,
la preţul ei din 1999, adică 24.500 lei. Pe bune! Mai sînt două
exemplare, aşa că amatorii sînt invitaţi la o plimbare pînă la muzeu. E
pe partea stîngă, unde sînt cărţile de la Institutul European.

    Haios e că s-ar putea să coste mai mult biletele de autobuz decît cartea!


  • Share/Bookmark

Exerciţiu de însingurare

Duminică, Aprilie 10th, 2005

    Am extras acest titlu dintr-un excelent editorial al Doinei Ioanid
(Observator Cultural, nr.5), inspirat (inspirat!) la rîndul lui din interviul
pe care Şerban Foarţă l-a dat în Suplimentul de Cultură nr.15. În acel interviu,
poetul spunea: „Artistul este, însă, neînregimentabil. E singuratic, chiar şi
cînd nu este singur. Nu e propagandistul nimănui, – nici baremi al propriei
sale arte“.

    Nu ştiu cum să rezum în două fraze editorialul Doinei Ionaid, nu ştiu ce să
citez din el. Dacă v-aş arăta pagina de revistă în care a apărut, aţi vedea că
aproape jumătate din rînduri sînt subliniate cu pix albastru. Să încerc,
totuşi: în „debandada de după 1989“, nu se mai poate reuşi de unul singur. Dar
înregimentarea artistului în grupuri, generaţii etc. duce la pierderea
autenticităţii. „Prin urmare, strategiile au ajuns să pervertească valoarea
scriiturii, chiar scriitura însăşi“. Sînt adevărate aceste lucruri şi pentru
ceea ce s-a întîmplat în SF-ul românesc după 1989?

    Să vedem.

    În jurul Jurnalului SF s-au adunat o serie de scriitori (mai mult sau mai
puţin începători), fiecare venind „acolo“ de unul singur. Dintre ei, un număr
de autori au fost serviţi publicului pe tavă, la pachet, şi vorbesc aici de
„motocentauri“, de cei care au fost receptaţi ca aducătorii cyberpunk-ului în
România (acum cîţiva ani le-a fost negat pînă şi acest „merit“; nu discut aici
întîietăţile, deci nu-l voi pomeni pe Florin Pîtea care n-a făcut parte din
acel grup). Erau ei depersonalizaţi? A-l citi pe Dănuţ Ivănescu era totuna cu
a-l citi pe Don Simon, sau pe Doru Stoica, sau pe Sebastian A. Corn, Ana-Maria
Negrilă ori Michael Haulică? Eu zic că nu. Personalităţile lor existau încă de
pe atunci, şi asta avea să se vadă în anii care au urmat, cînd fiecare şi-a
„găsit“ propriul drum, scriindu-şi cărţile care îl exprimau pe fiecare în parte,
reuşind în acel exerciţiu de însingurare de care vorbea Doina Ioanid.

    La urma urmei, poate că sosul generaţionist e sos doar cînd ingredientele
însele sînt gata semi-preparate.

 (publicat în Literatura şi artele imaginaţiei, 9.04.2005)



 

  • Share/Bookmark

Fitze

Sâmbătă, Aprilie 9th, 2005

    Am început o rubrică BLOG în Literatura şi artele imaginarului, suplimentul lui Marian Coman din cotidianul Obiectiv-Vocea Brăilei.Suplimentul
apare în fiecare sîmbătă şi poate fi găsit şi pe net la adresa
http://www.obiectivbr.ro/date/0000_00_00/sf.htm(sau intrînd pe site-ul
ziarului, http://www.obiectivbr.ro, apoi, din meniu, pe “science
fiction”). În săptămîna următoare e pus şi pe site-ul suplimentului, la
www.imaginar.tk. O să pun şi aici textele, după ce vor apărea în ziar.

Însemnarea de săptămîna trecută s-a chemat


Fitze

    Ovidiu Bufnilă a anunţat zilele trecute că intenţionează să scoată o publicaţie
SF. Va fi ceva nou, un fel de „ziar“, cuprinzînd ştiri, recenzii, prezentări de
autori. Cu alte cuvinte, o publicaţie dedicată actualităţii. Asta îmi aminteşte
de inf-zinul Quark scos de Dan Merişca acum vreo 20 de ani şi de Alternativ
X-Press din care, împreună cu colegii mei din grupul Alternativ, am editat
cîteva numere în 1995. Publicaţia pe care intenţionează s-o scoată Ovidiu se
deosebeşte de cele două pomenite mai sus prin aceea că va fi tipărită.

    Evident că au apărut imediat voci care să-şi dea cu părerea: de ce nu un
lunar, de ce nu un cotidian? Reacţia mi se pare foarte… românească. Şi-mi mai
aduce aminte de un personaj pe care îl solicitasem să colaboreze la Lumi
Virtuale. Individul a zis OK, dar ar fi mai bine să renunţaţi la rubricile X şi
Y că tot nu le citeşte nimeni, să nu mai scrieţi despre autorii ăia, că tot
nu-i cunoaşte nimeni (unul dintre ei este de trei ani pe listele nominalizărilor
la premiile Hugo şi Nebula, de pildă) şi, în loc de nu ştiu ce recenzie mai
bine aţi pune un eseu de Z, chiar dacă îl rupeţi în trei… Halal ajutor, nu?

    Şi-acum să ne întoarcem la Ovidiu şi revista/ziarul lui. Cere omul ajutor
pe listele de discuţii (ROfandom şi SF-RO) şi… ce să vezi? Cineva îi spune
bravo, ura, trăiască, bine că mai faci o revistă! Materiale despre mine găseşti
pe site-ul meu la adresa… Ce spui, Frantz? Mare hatîr îi faci lui Ovidiu, că
îl laşi să-ţi publice prezentarea (mare autor…  mă-ntreb dacă a publicat vreun text pe hîrtie).

    De unde ideea asta pe unii că editorii vin şi le scot manuscrisele din sertar,
li le traduc din română în română şi-apoi mai tocmesc şi oarece critici care să
le comenteze capodoperele… Că, nu? Editorul e de vină că n-a făcut campanii
de promovare la radio-tv şi pe panourile din care primarele de sector Vanghelie
ne asigură că acuşi-acuşi va face în tot Bucureştii… care este.

    Toţi vrem să fim celebri şi bogaţi, toţi vrem să fim mari scriitori, dar nu
credeţi că, asemeni ăluia care, pentru a cîştiga la Loto, trebuie mai întîi să
cumpere bilet, tot aşa şi scritorii, pentru a fi publicaţi, trebuie, mai întîi,
să trimită texte revistelor şi editurilor? Măcar pentru început. Că pentru
fiţe… e suficient timp dup-aia.

  • Share/Bookmark

Nu era Mercedes, era bicicletă…

Vineri, Aprilie 8th, 2005

   
Györfi-Deák György trimite din cînd în cînd un news letter cu ştiri din
zona SF, fantastic… numit Pro-Misiune. Ultimul pe care l-am primit
conţinea şi asta:

„POVESTI DE ADORMIT INTELECTUALII

In “Observatorul cultural” a aparut o rubrica de SF, botezata “Intersectzii”,

alcatuita de Michael Finkenthal. “Thal” inseamna “vale”, ca in “Neanderthal”,

ramane sa-l cautatzi pe “finken” in dictzionar. Pana sa ne dumirim ce si-a

propus Mike Haulica sa scrie acolo (intrucat sub acest psedonim se ascunde

editorul revistei “Lumi virtale”), va invitam sa cititzi “etc.

    Nu ştiu pe ce se bazează Gyuri cînd spune atît de convins  că „sub acest psedonim se ascunde“… eu.

    E adevărat că am o rubrică în Observator Cultural,
dar ea nu se numeşte Intersecţii, ci FANTASY&SCIENCE FICTION şi nu
e semnată Michael Finkenthal, ci Michael Haulică. Şi-apoi… de ce
să-mi fi ales eu ca pseudonim numele lui Finkenthal, cînd mi-aş fi
putut alege Moorcock, sau Resnick…

   


  • Share/Bookmark

Deocamdată aici

Miercuri, Aprilie 6th, 2005

    Moare lumea pe rupte… Ieri a murit şi Saul Bellow. Şi iată pagina de pe site-ul
CNN: http://www.cnn.com/2005/SHOWBIZ/books/04/05/saul.bellow/index.html

    Ei, cum dă „Entertainment“ alături de „Nobel, Pulitzer winner Saul Bellow dies“?
Sună ca dracu’, vorba cuiva.

    N-am mai scris de mult, n-am mai trecut de mult
pe-aici… Scriu articole pentru reviste sătămînale, pentru lunare
(corect: pentru o revistă săptămînală şi una lunară – bine-ar fi fost
să fie mai multe…; mai e una săptămînală, dar acolo e fără bani). Vremea zăpuşelii
(în forma de-acum) ia note mari pe AtelierKult (aş publica-o, dar nu
ştiu unde, aş avea unde, dar nu ştiu dacă vreau acolo), mi se fac
propuneri de publicare (pentru Gaudeamus-ul din toamnă) – fie Vremea, fie Îngerii versiunea
cea nouă, probabil voi opta pentru propunerea asta (propuneri era un
fel de a vorbi), la P45 nu e posibil să apară anul ăsta (decît dacă-mi
găsesc un sponsor – ceea ce n-am de unde şi nici nu mă încîntă ideea să
caut, asta în cazul în care cartea o să le şi placă). Fac planuri
pentru partea a doua din Vremea, ceea ce ar putea să facă un
roman din ea, deşi sînt aproape convins că asta nu-i va mulţumi nici pe
sefişti (că nu e conform dogmei), nici pe ceilalţi (ca e cam SF).

    Parcă merg pe acoperişul blocului (eu care nu-s în stare nici să scutur o pătură
pe balcon!).

    Mă enervează şi că am început blogul ăsta pe numele
meu, cînd toată lumea foloseşte nick-uri aici. Poate voi încheia acest
blog şi voi continua în altă parte, sub un alt nume, chiar dacă sînt
cîţiva care vor şti că e vorba de mine, că n-am cum altfel… Aşa cum
ştiu şi eu cine se ascunde în spatele unor nick-uri…

    Ar trebui să pregătesc materialul pentru Observator Cultural. Şi pentru LAI
(nu ăla al lui Dan Ce).

  • Share/Bookmark

Parerea ta conteaza

Echipa Weblog.ro e alaturi de tine! Da-ne un semn!

  • Vrei sa iti faci cont pe www.weblog.ro si intampini dificultati?

  • Ai intrebari legate de folosirea site-ului?

  • Doresti sa ne comunici comportamentele abuzive ale unor membri?

  • Vrei sa faci comentarii sau sa ne dai anumite sugestii?