Larma, tam-tamul şi rumoarea
Vineri, Aprilie 29th, 2005
Încă un citat din editorialul
scris de Doina Ioanid în Observator Cultural nr.5 despre pierderea
autenticităţii artistului prin atacarea „pieţei“ în grup: „Această percepţie
globală, nediferenţiată, nu are nimic de-a face cu spiritul critic, cu talentul
şi originalitatea. Larma, tam-tamul şi rumoarea au înlocuit vocile puternice şi
distincte“.
Cînd am citit aceste rînduri, primul
gînd al meu a fost „da, dom’le, aşa e văzut SF-ul din afară, luat cu toptanul,
la grămadă! Cine să mai vadă copacii, cînd toată lumea se uită doar la pădure?“
Sigla SF pusă pe o carte are
rolul de a atrage pasionaţii genului. Dar… că e şi un „dar“ (şi nu ca sinonim
al cadoului!): aceeaşi siglă îndepărtează cititorul de „literatură serioasă“.
Cine să-i spună lui, acestui cititor, că „Această percepţie globală,
nediferenţiată“ etc.? Cum poţi lupta contra prejudecăţilor – unele
îndreptăţite, avînd în vedere mormanul de maculatură vîndută drept SF? Veţi
spune (sper că o veţi spune, măcar unii) că mormanul de maculatură din
mainstream, cel puţin cantitativ, e mult mai mare. Şi totuşi… de ce nu se
face disticţia? Să fie oare de vină schematismul general al cărţilor SF? Lipsa
personajelor puternice? Aventura de dragul aventurii? Aventuri şi minciuni bine
ticluite scot şi alţii pe piaţă (dacă e să ne gîndim doar la Codul lui da
Vinci, bine vîndut peste tot în lume – peste 15 milioane de exemplare! -, bine
vîndut şi la noi).
Dar poate că e vorba de altceva,
de nivelul receptării. Că una e publicul cititor şi alta e critica literară
profesionistă, nu?
Am mai multă încredere în
„spiritul critic“ al cititorului. Cred că el reuşeşte mult mai bine să lase la
o parte „larma, tam-tamul şi rumoarea“ şi să găsească adevăratele voci
scriitoriceşti. Adeseori criticii de meserie nu rezistă tentaţiei
teoretizărilor, rămînînd încremeniţi în proiecte generaţioniste sau de grup.
Cititorul obişnuit citeşte doar cărţi. Şi, la urma urmei, cărţile contează, nu?
Din cărţi se compune Opera…
(publicat în Literatura şi artele imaginarului, 9.04.2005)