Archive for Octombrie, 2004

Sexualitate neincheiata

Vineri, Octombrie 22nd, 2004

    Mi s-a spus ca n-am mai bloguit de mult. Si… adevarat este. Am uitat. Pur
si simplu am uitat.

Prins intre colectat ilustratii pentru Lumi nr.4, alergat dupa Chiri
prin Sacndinavia, completat Vremea cu fragmentul lipsa (dar am scris
doua parti din patru – cam patru parti ar fi cele de adaugat,
descoperirea Circului plus cele 3 reprezentatii: glitch, dresura de
girafe si Ghicitoarea!), inceput Glitcherine (o poveste politista!),
completat biografiile noilor autori, mailuri, mailuri, mailuri zi de
zi, trebuie sa pornim voturile pt. nominalizarile la Romcon, ALAIR…

iar imi pling de mila, iar ma dau ocupat.

    A! Intru pastrarea traditiiolor, m-am certat ieri
cuTantza si in Carrefour. Cred ca doar Metro ne-a scapat… Cum e asta:
sa stai cinci ore intr-un hipermarket dintre care doua sa te certi…
Nu ne merge bine la cumparaturi, avem o alta abordare a acestei
activitati. Aici are loc exacerbarea laturii mele feminine si a laturii
ei masculine. Mie imi place sa ma aiuresc in magazinele astea, nu stiu
nicodata ce vreau sa cumpar (chiar si cind plec cu lista de-acasa), imi
place sa casc gura, am pusee de… nu stiu, fac cumparaturi aiurea,
dupa senzatii de moment, dupa pofte… (atunci cind nu intru prin
magazine de suparare). Ea e cit de poate de pragmatica: intra intr-un
magazin ca sa cumpere ceva. Eu am bucuria magazinelor… Pot sta pre
intregi la raionul de parfumuri – doar pentru a afla noutatile marilor
case, pot sta ore intregi in raioanele de haine pentru femei doar
pentru a vedea modele, pentru a vedea CUM sint cusute anumite
articole… Vai mie! Sexualitatea mea e o chestie pe care, cind mi-a
dat drumul in lume, Dumnezeu a uita s-o incheie.

  • Share/Bookmark

Ca Partidul, pe vremuri

Duminică, Octombrie 10th, 2004

    Vine Tantziku. Am pus să fac cev a de mîncare, dar nu cred că mai am timp. 

    Ce naiba am făcut azi? Am actualizat din nou
www.lumivirtuale.ro (după ce o făcusem şi ieri – m-a incitat vestea că mama Elfridei Jelinek, laureata
Nobelului din acest an, s-a născut în România, informaţie luată dintr-o enciclopedie
franceză de pe net). Am definitivat textul de prezentare a lui China M. pentru
Lumi 4. Mailuri, mailuri, mailuri… Am primit un refuz din Spania. Am fost prin
piaţă şi m-a descurajat faptul că magazinul alimentar e închis pînă mîine, aşa
că o parte dintre cele de pe listă sînt tot în rafturi… Bine c-am găsit mîncare
pentru zăcăminte şi în altă parte…

    Sînt cu mintea în paişpe. Ei, nu chiar în paişpe, dar în vreo şapte tot sînt.
Multe proiecte, la ce dracu’ mă bag eu în toate? Eu, ca Partidul, pe vremuri.

    Aseară am mai citit cîteva pagini din A. (pe care am abandonat-o de cîteva
ori pînă acum, cel mai mult citisem 100 de pagini). Nu ştiu de ce vreau neapărat
să citesc cartea asta.  Şi, dacă tot n-o pot citi, de ce o mai consider o carte
importantă? Poate pentru că prea vorbeşte toată lumea de ea de cîţiva ani…

    Tot aseară, citit fraze din Bushido. Mă documentez, adică. Pentru partea
a doua de la Vremea zăpuşelii. Că pe prima tot n-am definitivat-o. Dar ce-are una cu alta?

    Mă duc să văd ce fac alea pe foc…

  • Share/Bookmark

Pe fugă

Joi, Octombrie 7th, 2004

    Pe fugă. Am primit un fanzin din Danemarca, i-am mulţumit lui Knud pentru el,
mi-a zis că în numărul următor voi avea şi eu unul sau două texte (în daneză!),
mi-a scris Chiri, pupici de la Tantziku, ciocolată amăruie, şi mai urmează şi
un film despre George Sand (ce-mi place muierea asta!).

  • Share/Bookmark

…pulii de suflet!

Marţi, Octombrie 5th, 2004
    Băga-mi-aş picioarele. Cu felicitări!
    Am scris, am verificat, am dat PU(B)LICĂ şi… s-a dus pulii de suflet ce-am
bloguit.
    Calculatorul e de vină, ştiu… cunosc… („shoes I know“)
    Am draci, mi-e lene – deşi m-ar mai linişti să ştiu că măcar e pe net – aşa
că nu mai. În seara asta nu. Poate-oi scrie mîine, poimîine… Erau marquezurile
din 3-4 oct.
 
    Mi-e frig de n-am aer. Soba s-a oprit nu ştiu cînd, de-abia am reuşit s-o
aprind iar. Degeaba stau cu caloriferele pornite pe vrenadă (nu ştiu cu m să-i
spun altfel, acum e un fel de hol-bucătărie). Cel mai sănătos e să mă dezbrac
(!) şi să mă bag sub plapumă. Să-mi rămînă doar marquezul afară.
    Acuma nu mă întrebaţi „ce înţelegi tu prin marquez“, aşa cum întreba cineva,
într-o carte, „ce înşelegi tu prin pisică“…
 
  • Share/Bookmark

O săptămînă de pofte

Sâmbătă, Octombrie 2nd, 2004
    Parcă acolo eram şi azi dimineaţă, unde rămăsesem pe 26, nu? O săptămînă
de pofte…

    La TV e un film cu Russell Crowe. Parţial vorbit în japoneză. De ce mă fascinează
limba asta? De ce caut, de cîţiva ani, filme vorbite în japoneză? De ce creşte
întruna numărul de cărţi de pe raftul cu japonezi? Cum de-au ajuns Kawabata, Mishima,
Murakami în colţul ăla al bucurilor, în biblioteca mea?

    Şi pentru că veni vorba de raftul bucuriilor, acum cîteva zile,Cătă mi-a
făcut cadou Princepele, prima ediţie. Iar eu, azi, mi-am luat Craii lui Mateiu…
    Mandarinii dorm duşi. Le-am cumpărat picicilor nisip cu aromă de portocale,
şi de-atunci toată casa miroase a mandarine (?!)

    Să scriu? Să citesc? Să scriu?
    Dacă adevăru-i doar în vin, înseamnă că în berea asta din cană e minciuna?
Ce-mi trebuie ca să scriu? Adevăr? Minciună? Să zicem că o minciună spusă cu aceeaşi
convingere cu care ai spune un adevăr. Că dacă nici tu nu crezi… cum vor crede
cititorii?
  • Share/Bookmark

Marquez-ul din 25 şi 26 septembrie

Sâmbătă, Octombrie 2nd, 2004
    25.09.2004
    – „Cronica a avut în viaţa mea şi însemnătatea secundară de a mă obliga să improvizez povestiri
de urgenţă pentru a umple spaţiile neprevăzute, în tensiunea închiderii ediţiei“
(463) Ei, uite, la asta nu m-aş fi aşteptat (gîndit) de la un scriitor! (laf-laf!)
    – „E bine să-mi amintesc de eşecurile acestea, ca să nu uit că un personaj nu se
inventează pornind de la zero“ (463)
    – „eram convins că munca literară trebuia să fie plătită la fel de bine ca aceea
a zidarului şi că dacă-i plăteam bine şi la timp pe tipografi, cu atît mai îndreptăţit
trebuia să-i plătim pe scriitori“ (463)
   
    26.09.2004
    - Noaptea bătrînilor pitici: „Am recitit-o după cincizeci de ani, înainte de a scrie acest pargraf, şicred
că nu i-aş schimba nici o virgulă“ (466) Povestire scrisă dintr-o suflare, de
la 4 dimineaţa la 8, patru pagini la două rînduri! Of, cîte se-nvălmăşesc în mintea
mea, cîte nebunii… Mişto să scrii. Mişto să te bucuri de bucuria altuia. Scriitorii
sînt egoişti? Invidioşi? Habar n-am! Ar trebui să mă culc, peste patru-cinci ore
e luni, ziua în care nici iarba nu creşte, dar sper să crească Vremea zăpuşelii. Pîn’ o pocni naibii, ca un balon… Mi-e poftă de scris. Aş tot scrie.
 
  • Share/Bookmark

Sîmbătă fără mustaţă, dar cu doruri

Sâmbătă, Octombrie 2nd, 2004
    Am făcut ceva ce n-am mai făcut niciodată: mi-am ras mustaţa! …Şi arăt
ca dracu’! Stăteam şi mă uitamla cel din oglindă şi… nu ştiu cine era, eu nu.
Cum naiba se bărbieresc bărbaţii în zona aia de sub nas? Cu tot machIII-ul meu
n-am reuşit. Tot au rămas urme… Şi cu cît insistam mai mult, mi se înroşea pielea,
mă ustura, dar firele alea, capetele alea de fire de păr tot acolo rămîneau. N-au
avut de lucru, bărbaţii ăştia… Eu cred că bărbieritul a fost inventat de bărbieri,
şi nu ei au apărut ca urmare a cererii. E cumplit! Îmi trec mîinile peste faţă
şi simt ceva rece sub nas… Mîinile mele… Străine… Îmi simt respiraţia (rece!)
pe buza de sus. Ultima amintire cu mine fără mustaţă e poza de pe panoul de la
absolvirea liceului. E sîmbătă. Nu-mi creşte la loc pînă luni. Ar trebui să stau
ascuns în casă vreo săptămînă, să-mi treacă.
    Ţicneli de om singur! Dacă era Tantziku acasă nu făceam asta. Mai bine mai
cheltuiam bani. Mai umblam prin magazine. Sînt atîtea lucruri de care mai am nevoie…
Sau, mă rog, my shopping-soul are nevoie. gel de duş, deodorant… Dac-oi găsi,
că nu suport decît unul singur, din ce în ce mai rar prin magazine! Se ia la întrecere
cu ciocolata Ambasador. Tot fără ciocolată amăruie amrămas…
    Iar mi-am luat prăjituri. De cîteva zile mă îndop cu dulciuri. Înainte de
asta, m-am îndopat cu struguri.
    Am terminat de citit textul portughezului. Am făcut rost de un interviu cu
China Mieville. A scris şi Tantziku un text. Draga de ea! Cînd mi-o mai spune
că nu mai poate, că gata, că… ar trebui să-i ard vreo două peste cur.
    Ei, asta pot s-o fac şi de drag…
    Mi-e cam dor de ea. Hm! Camdorul… Am scris despre asta. În alt context,
cu alte înţelesuri. Acum chiar mi-e dor.
    Mi-e dor să mai citesc din cărţile mele. Mi-e dor să mai scriu…
    Mi-e dor de mine (ăla care…)?
 
 
  • Share/Bookmark

Pînă cînd vrea muşchii mei

Vineri, Octombrie 1st, 2004
    Evident că ţigările din însemnarea de dimineaţă erau More, şi nu Moore (Roger,
Demi, Michael, Mandy şi cîţi or mai fi)!
    S-a dus dracului şi ziua asta. Am băgat o comodă în casă, arată ca dracu’ camera
aia, dar noi arătăm şi mai şi cu hainele ţinute ghem pe te miri unde. Ca să-i
fac loc, am mutat un raft cu dosare („operele nemuritoare“) şi am descoperit că
a dat mucegaiul în ele. Dar văzusem deja pe perete… M-am chinuit ceva să pun
punctuleţe, virgulţe pe o-uri şi u-uri la numele celui care m-a tradus în maghiară,
aşa am avut nevoie de revista aia şi am aflat noutatea: am prins mucegai. Eu,
poveştile mele, casa. Ei, vezi? E-book-urile nu mucegăiesc. Şi-asta-i drept, dar
viaţa cărţilor nu atîrnă de-un fir de… sîrmă. Prin care dacă nu trece curent
electric… se cheamă că nu există.
    În fine. Văzut meciuri, hai Steaua! (deşi nu sînt stelist). Cît despre căţeii
roşii… no! Atît au putut azi. Uite unii care muncesc ca aici şi sînt plătiţi
ca afară. Nu-mi pomeniţi de salariul lui Ronaldo şi-al lui Beckham, că şi eu dacă
aş vinde cît Stephen King, aş avea bani cît el. Nu prea iese la socoteală, dar
asta-i ideea.
    Am luat mîncare la negrişori (şi mie cîte ceva, multe dulciuri, dar degeaba dacă
ameţiţii ăştia nu mai aduc ciocolată amăruie  prin magazine, iar din cealaltă
să mînînce cine o face!). Am mai mişculat la lista luuungă a povestirilor din
noua versiune a site-ului meu (design Naked WM ), telefoane, mailuri, verificări,
planificări… Acum m-am aşezat la computator să mai scriu ceva la Vremea, de fapt, şi iată-mă la blog. Da’ pînă cînd?! Pînă cînd vrea muşchii mei. Adică
pînă în clipa asta.
 
  • Share/Bookmark
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

Parerea ta conteaza

Echipa Weblog.ro e alaturi de tine! Da-ne un semn!

  • Vrei sa iti faci cont pe www.weblog.ro si intampini dificultati?

  • Ai intrebari legate de folosirea site-ului?

  • Doresti sa ne comunici comportamentele abuzive ale unor membri?

  • Vrei sa faci comentarii sau sa ne dai anumite sugestii?

P A R E R E A T A